Povestea ouălor roșii

Simbol al Paștelui și al vieții în sine, ouăle roșii sunt în centrul acestei sărbători. Sunt vopsite în Vinerea mare, iar culoarea roșie amintește în fiecare an sacrificiul făcut de Iisus pentru oameni. Atunci când Maria Magdalena i-a dăruit un ou lui Tiberius, împăratul roman, și i-a spus despre învierea lui Hristos, acesta a răspuns: „Mai degrabă cred că oul acesta se va colora în roșu, decât să cred că cineva se va întoarce vreodată din morți”. Oul a devenit imediat roșu și, de atunci, vopsitul ouălor a devenit o tradiție respectată de creștinii din lumea întreagă.

Povestea oului de Paste începe însă cu mult înainte de Hristos. În antichitate, la egipteni, oul era simbolul  eternităţii; forma sa perfectă amintea de ceva mai presus de puterea omului de a înțelege, ceva fără început şi fără sfârşit. De atunci, exista obiceiul să dăruiești un ou ca o urare de fecunditate, echilibru, viaţă şi reînnoire a naturii. Cei care l-au vopsit prima dată au fost chinezii, acum 4000 de ani, însă romanii au introdus tehnica încondeierii lor, transformată azi în artă în Bucovina.

Timp de ore, sau chiar zile întregi, meșteșugari realizează anual adevărate bijuterii: ouă vopsite în relief, în zona Putnei, împodobite cu mărgele, în Bucovina, cu motive populare, florale, geometrice în Transilvania,  Moldova și  în sudul țării.

17 aprilie 2020

Sursa foto: Radio România Cultural